Revedere

Iti savurezi cina alaturi de un suflet drag, intr-un cadru cat se poate de cald. Depanati amintiri si… ti se pare ca-l zaresti. Si tremuri… Nu e o iluzie, e chiar el. Si tremuri… Nu intelegi de ce ai o astfel de reactie. Ti-e ciuda ca nu te poti controla. Schimbati cateva cuvinte in timp ce incerci sa-ti ascunzi starea de neliniste. Conduci cu greu pana acasa. Iti pui un pahar de vin sperand ca te vei linisti. Si tremuri… Adormi cu greu si incerci sa uiti ca ai fost slaba.

E dimineata. Iarba e verde soarele straluceste!

Enough!

Gata, nu mai suport! M-am saturat sa fiu fata buna care sta in umbra si sufera in timp ce el isi vede linistit de viata. Asta fac de fiecare data. Ma ajuta cu ceva??? NU!!!! Mai rau imi face. Offff, sunt ingrozitor de naiva cateodata. Mereu uit ca basmele cu printi, printese si happy end sunt pentru adormit copii, nu pentru lumea reala.

Esti un las, Mr. Fluffy! Nici macar nu meriti porecla asta. E prea frumoasa. Asa as scrie cateva cuvinte dure… Naiva din mine nu ma lasa.

Have a nice life!

I’m back!

Nu, nu m-am intors din concediu sau dintr-o calatorie frumoasa, ci am revenit la starea de acum un an si jumatate. Nu o mai descriu pentru ca nu are sens. Postarile din trecut spun totul. Probabil in curand voi reveni la “mini-hainele” pe care le-am pitit bine intr-un colt al dulapului meu. Am vrut sa uit de ele…

Incerc sa nu ma plang. Greselile din trecut inca ma urmaresc.

I’m a big girl! Voi supravietui si de data asta.

No LMA

Nu caut scuze si nu iert! Am obosit sa tot iert. Daca nu am primit banalul sms cu LMA nu insemna ca a uitat, ci insemna ca pur si simplu nu a vrut sa-l trimita.

E dimineata… si e tare frumos.