De buclele mele, de manichiura ingrijita si pilea fina, mereu hidratata, de somnul dulce din we, de plimbarile prin parc… Mi-e dor!
Am uitat cum e sa fii fericit, am uitat de micile bucurii ale vietii si m-am ingropat in munca. Rezolv probleme in somn, raspund la mail-uri in timp ce vad un film savuros, vorbesc mai mult cu partenerii decat cu prietenii apropiati sau, mai rau, decat cu parintii mei.
Ma intreb daca am sanse sa ies din starea asta. Poate doar daca apare EL. Desi am renuntat sa-l mai astept cu mult timp in urma…
Ma recunosc perfect printre randurile tale. Si mi-e bine sa cred ca nu sunt singura, cu toate ca nu e de bine.
Mai trist e ca parca tot mai multi sunt in situatia asta. Ma intreb daca exista cale de iesire…