De bucurie, de exaltare, de durere sau de triste… pur si simplu le iubesc. Nu cred ca exista un mod mai bun de exteriorizare. Dupa o repriza buna de plans ma simt descatusata, libera, sunt capabila sa-mi infrang temerile, devin puternica si pornesc in cautarea unor noi orizonturi.
Ce poate fi mai frumos decat o lacrima care aluneca fin pe obrazul ce freamata de emotie?
